noaptea stă cu genunchii la gură
suflă-n pumn
aburul care face granița dintre mine și
zi
aștept lumina stufoasă ca o blană de urs
tot ce e viu și respiră
secunda
trecută se află acum sub piele
se ia la trântă cu realitatea și
iluzia
însetată pocnește din deget
mai toarnă din viață o cupă