eternitatea te privea cu ochii ei de oglindă
eternitatea te privea, nu-mi băgam nasul acolo
eram flămând după carne de om în sos de flacără
sus mijeau niște zori astenici de rugă lovind
boașele demiurgului
Trezește-te, Doamne,
curge lutul din noi în pământ
de sleială de mădulare în silnic
zilnic
ungem cu untdelemn găurile de foame și de sete ale vieții
cifrele arată că unul din zero
e urmaș de-al lui Nero
incendiind foamea și setea de carne de om

așadar
Omul e o mașinărie uriașă de automasticație
își mănâncă degetele de la picioare întâi
scuipând în Gheenă unghiile și dreapta pășire
tu
ești un infern de vorbe goale, zic și
mai trag o dușcă de cerneală
scuipând pe hârtie cuvinte

ești descheiat, îmi spui, la unele oseminte
ți se văd străbunii, îmbracă-te
îmbracă-te până în dinți
nu ți-s bune vechile îmbrăcăminți

eu cern cerneală,
nu mă împiedic eu de tine, îi zic și
mai așez un cuvânt în montură