am gura plină de cuvinte care mă ascultă și mă mint
am gura plină de cuvinte ascuțite și de lacrimi printre care cânt
și uneori dau înapoi și mă macin și mă mint
așa cum soarele se pune în pagină

soarele desface pieptenii săi din luciul ferestrei
eu îmi înmoi paginile în vânt și în nori
și cuvântul pe care-l caut e flaut
și cuvântul e dor și e umlaut
și soarele scânteie multicolor și ochii salivează căprui
și vorbele alunecă printre paginile nopții, printre frunzele amărui
și tăcerea are un dinte contra mea
cuvintele nu se lasă spuse
soarele scânteie pe pășuni
și rumeg cu mințile duse
ca un ied izolat între câini