(lui ionuț caragea)

recită
recită pentru mine recită
pentru inima celorlalți
recită despre durerile ființei
niciodată despre moarte

prietenul meu Ionuț
sfredelește
pătrunde și
imită suferința
marea sa ambiție veșnicia
războiul cu el însuși
nu e doar o scuză
distanța dintre iubire și suferință
o clipire sub care
se ascunde propria fericire

prietenul meu Ionuț trăiește
într-o lume a lui Dumnezeu
fără lacrimi
ultima sa lacrimă
s-a rostogolit peste trecut
mormintele celor dragi
s-au transformat în lumină
pentru a putea vedea sfârșitul

prietenul meu Ionuț
locuiește în aceeași umbră
din când în când deschide poarta cuvântului
pentru a i-se înfrumuseța sufletul
ori de câte ori vrea să vorbească cu Dumnezeu

prietenul meu Ionuț
există