singurătatea e o patologie a omului leneș la glumă
acela trage la geamul odăii perdele negre
viața lui e un doliu
repurtând victorii în noțiunea de Singur
sub flamura lui Unu înaintează în întâmplare
femeile sale sunt frumusețile unei neizbânzi,
ale unei inexistențe
suită pe soclul iubirii de sine

crengile tăcerii n-au vânt în frunze
nici o foșnire de fustă nu adie-n singurătatea
omului leneș la glumă
pe nopțile lui albe cerneala întunericului
acidulează gândul

singurătatea lui e un morb veneric născut
demult, din iubirea pentru o femeie
într-o noțiune fără revers

prietene
- îi zic -
femeia aceea
nu există...
e doar trăirea stelelor în noaptea propriului tău cer