se-ngână ziua cu noaptea
ca viața cu moartea la sfârșit de amurg
privesc spre Ceahlău și nu știu
unde se termină muntele și unde încep norii
și mă întreb ca un hăbăuc
cum sunt
de mai sunt
centurile vrerii

axonii se îmbârligă-ntre ei după o lege pe care n-o știu
și-mi vine în minte savana
apoi văluritul pustiu
și eu
viu pumn de țărână nu știu
de sunt mal de Nil ori Sahara

țin de toartă în mână cana de lut
plină pe jumătate cu vin
în cumpănă
s-o beau sau s-o vărs pentru morți
o vărs
să se bucure tata că din ea a băut
până la mine doar el lăsând-o moștenire
mie și după... pentru nepoți

întorc foaia pe care scriu
și văd cuvintele scrise fuguța în zori
nu știu dacă au legătură cu ce am zis
dar le transcriu

se-ngână noaptea cu ziua și-aud
undeva pe aproape o mierlă cântând
apasă întrerupătorul și-aprinde lumina Ioane
mulțumește-i lui Dumnezeu pentru ziua ce-ncepe
și că încă trăiești
aleargă cu burice de gând pe clapele sufletului
și cântă și tu
că nu se știe când... o mierlești