ades mă văd
pentr-o clipire
în orișicine și orice
dar nu văd măcar o sclipire
a celui ce am vrut să fiu
de ce

obosit de toate
mă întorc în mine
cu toiag de suflet bat la poarta-nchisă
lacăt cu rugină
bălămăli neunse...

mă ridic pe vârfuri
bălării
ruină
și-un schelet
de câine...