- Sonet, de n-ai fi tu aș mozoli gura veșniciei degeaba,
n-am lumânare să-ți așez la căpătâi de-ncheiere,
te duc la cripta sacului de nu te dumiresc virtual
sub ochii tot mai alert bănuitori de rime, măcar
de-ar fi debut ci recidivez, îmi place pârnaia asta
și mama toarnă iar foc în sobă cu celuloza pe care
mi-am lăsat urechea stiloului să asculte
venirea posterității -


*

Sonetul:

Exiști în clipa-n veșnicii stăpână,
În haina nemișcării, grea de vise...
Când noaptea pleacă-n dimineți promise
Tu vii, pe chip zăpezi și ochi de zână.
Iar tainei șoapta mi te dăruise
Ca între-n piept pereți să îmi rămână
Din duhul tău adâncuri de fântână
Cu ape-având deșertăciuni ucise.
Femeie, zic!, amor nu am de altă
Mirării poezie, cale-n hram
Privirii mele, mănăstire-naltă.
Dar în veșmânt de frică tremuram
Căci te-nstelezi a depărtări și-n daltă
Cioplești tristeți de fără straie ram...