mușcata

din ghiveciul

de la fereastra

de la care vreau

să mă arunc

a îmbobocit

cineva mă bate la fund cu o clopotniță

al treilea dangăt

este de fapt soneria de la intrare

fug să deschid

este cortegiul meu funerar pe verticală

poartă pe cap

o năframă de mireasă

în dreptul gâtului este chipul mamei mele plângând

începe să-mi recite:

”un pitic atât de mic

făcea baie-n sistemul de răcire

al centralei atomice”

ascult privind pe fereastră,

cu un picior în mierea

și cu celălalt în veninul

acestei lumi

remarc o rupere de nori

plouă cu asfalt

o picătură neagră îmbracă deja bobocul mușcatei