vreau să scriu vouă
misivă
un poem din brațele lui nemaifost
în cocoașa întrebării însă
voi ați încălecat deja
adevărul țipă decojit de îmbrăcăminți de minciună

(vezi că ți-a căzut fularul din creștet femeie
și nu mai poți intra în biserică)

dau binețe cuvântului venit
habar n-am ce-o să scriu peste-o clipă,
secunda aceea în care poate te vei lăsa de stupefiante și stupefacții
și îți vei relua rolul de nebun al satului

îți dau mulți pomană când ai necesitățile satisfăcute
ieri ai tras o foame ca la o sperietură
teatrul ăsta cu mereu bagi pe gură și mereu scoți pe cur
e ieftin
și Dumnezeu mai știe...