ci sunt și eu un scrib, de mahalale
dar des singurătatea-mi bate-n uși
doar tu-ai rămas, neexistând și cale

dintâi doar diamante îți văzuși,
aeriforme lacrimi, muzicale
suind tăceri în arborii nespuși

&

te-nchini la chip cioplit al poeziei
dar pe zadar de sânge-altar izvoade
în întuneric ții să se înnoade
în iaduri, că lumina ta târzie-i

culegi în gând păcatului dulci roade,
le-așterni pe buze-n sărutarea gliei
mormântului asupra, pace fie-i...

doi ochi tâlhari în duh sărac să-mi prade