Cititoarea de asfințituri

Acum recita versurile asfințitului,
Umbra timpului arunca dezlănțuitelor zaruri
Câteva picături de ploaie-n culoarea lignitului
Cu antet de cometă şi stele căzătoare.
Alergau minutele înaintea visurilor, oare ?
Şapte la număr, numai opt,
Şi pentru alte poveşti nemuritoare
Nu mai era timp necopt,
În umbrele lui, lignitul, culoarea.
Acum recita versurile asfințitului,
Era suficientă îndurarea
Nemiloşilor centauri păşind picăturile de rouă.