Tu, cu Infinitu-n suflet, ţine-n El sămânţă vie,
ca să fie. Că a fi este înaintea lui a avea.
A avea să înceapă cu omenia şi cu învăţătura...

Îmi spunea avva Ghelasie de la Frăsinei
Fiii de preoţi sunt o plămădeală specială
Ei sunt ca nişte punţi între puţini şi mulţi
Åži-mi spunea avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Nu lăsa omul cu mâna întinsă nici când dă nici când cere


Aşa să faci, ce ştii că-i bine, învaţă-i şi pe alţii
Că rău e să poţi face un bine şi să nu-l faci
Şi păcat e să faci rău când, de fapt, se aşteaptă binele de la tine
Asta-i la mintea cocoşului, nu-i rău să nu ştii, pentru că poţi învăţa
Rău este să nu faci învăţătura flacără vie, care să dea roade
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor
Amin!


Lasă-L pe Dumnezeu să se odihnească
Nu aÅŸtepta totul de la El
Oprit în hergheliile vântului
Ai zâmbit și vântul s-a oprit
Când Dumnezeu îţi dă o întrebare
Tu nu uita să-i răspunzi

Lasă lacrima ta să spele ochii, obrajii şi buzele tale
Cu cele spălate, învaţă să vezi frumos
Ca bucuria să pătrundă în sufletul tău
Ca o lacrimă nouă, a bucuriei
Spală cu lacrima bucuriei tristeţile lumii

Învaţă-te să taci ca să-ţi auzi gândurile
Ascultă-le, fă exerciţiul ascultării Adevărului
Ca să slujeşti Binele şi Frumosul
Vezi de unde vin gândurile şi ce aşteptări ai de la tine
Că nu de puţine ori uităm că prima aşteptare a omului
Este aşteptarea de la el însuşi, apoi vin
Aşteptările de la ceilalţi şi de la Dumnezeu

Culorile cerului adună-le-n cerul gurii
Din ele fă cuvinte alese pentru pictură
Ajută-le să nască forme şi gânduri frumoase
Cu teiul de iunie înflorit
Deschis spre nemărginirea de la Infinit

Sămânţă de bucurie încolţeşte-n sufletul meu
Minunile, pe vaporul vieţii, încep cu noaptea-n cap
Azi noapte, de pildă, în radă la Alexandria-n vis
Clipele lungi, din albul laptelui de zar
Ieşite din hotar, se colorează-n verdele de acasă
Cu urme din albastrul cerului de pe casă
Îngerul păzitor şi îngerul visului lucrează împreună

De câte ori te-a ajutat Dumnezeu
Tu ai ştiut să-i mulţumeşti de o mie de ori?

Între cei care… şi ceilalţi
Tu stai de vorbă cu toată lumea
Între pitici şi atlanţi ai învăţat să fii ca ei
Când un pitic foarte mic, când un atlant foarte mare
Şi dacă tu eşti aşa cum eşti şi tot te mai străduieşti să te şlefuieşti
Lasă-i şi pe ceilalţi să fie aşa cum sunt că una sunt lucrurile din gând
Şi cu totul altele sunt în viaţa de toate zilele
Între original şi imagine oglinzile fac transformări
Precum transformările Laplace din matematică
Originalul f(t) şi imaginea F(p) în oglinda minţii
Se leagă între ele după o ordine interioară
La care nu se ajunge pe o scară exterioară

Am stat de vorbă cu Avva Ghelasie şi cu Avva Vlasie de la Frăsinei
Cu Avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Cu Părintele Daniel de la Năvodari
Şi-am găsit în ei nişte gospodari
În Livada Duhovnicească pe care-am început-o
Cu tatăl meu şi cu fraţii mei, în copilărie
De la tata ştiu că bârfirea este moartea sufletului
Şi vorbirea-n deşert nu poate fi decât deşertăciune.
Ce altceva poate fi rodul deşertăciunii decât deşertăciune
Nu aştepta struguri de la scaiete şi nici roade acolo unde nu ai semănat...


În ceşcuţa Azi
Tympul adună viaţa
De la A la Z