mai lesne curge-n lume nefiindul
și-amurg de oameni tot mai mult se-abate,
de a eternității taine, toate
cu rugăciunea Domnul scotocindu-l.

un cui din cruce adevărul scoate
și către viața-n veci ne este jindul
de prealumină chin trupesc "mânjindu-l",
când întuneric nu ni se mai poate.

iar calea de suire căutând-o,
spre ceruri, din adâncuri de pământ,
găsim cu tine-alături, moarte, blândo...

când de cuvinte goale mă-nspăimânt
minciuna-n nopțile de nunți având-o
îmi fac în racla dulce-așezământ