O virgulă punând la ieri secundei
În care astăzi vieții îmi domnește
Mă-ntreb de mâine-n gândurilor clește,
Mă rog de Tine, Doamne, nori ascunde-i.

Femeie, timp de doi se ofilește
Și-Amor nu se-oglindește-n chipul undei
Din ape dulci de-atunci, pe ochi inunde-i,
Acum amar privirii noastre crește.

De-un fel cuvânt penița-n foaie-mi poartă
Și nu mă-mbăt cu stihul către nou
Și miez același mi-e-n al vorbei ou
Că n-am a spune altele din soartă.

Robind morminte visului ce vine
Mi-e clipa doar eres și moft de sine