de secole apa cade pe pământ. dar ce spun eu, de milenii, de multe milenii
și nimeni nu s-a gândit să acuze cerul de crimă cu premeditare
cu toate că ploaia te pătrunde până la os

dincolo de toate aparențele, arca și-a dus la bun sfârșit menirea
dar oare șoarecii și ciocănitorile chiar și-au uitat prostul obicei de a distruge
sau era ceva mult mai… presant decât o simplă scufundare?

doctorii mi-au interzis cu desăvârșire să mai merg la sală
au spus că e prea periculos pentru inimă. mi-au recomandat în schimb plimbarea
și bicicleta. cu moderație. odată pe săptămână. nu mai mult.

acum stau și mă gândesc, dacă eu plâng în timp ce pedalez
pot spune oare că și bicicleta plânge odată cu mine?
sau e doar ploaia care curge neîncetat?