Incidența dintre aria jocului și suprafața coercitivă a non-jocului schițează problematica planetară a vieții.
Jocul inculcat în destin conferă eshatologiei sensuri planetare dăruind religiei înnobilarea cristalizată de teofanie.
Să augmentăm și să diversificăm jocul, fiindcă în imanența lui se află în simbioză fertilul, fecunditatea și sensurile a căror sinergie generează triumful.
Ceea ce este imposibil augmentează coercițiile, răspândește sterilul, anihilează sensurile și imprimă nefastul pe a fi-ul cu dimensiuni, perspective și viziuni retezate de imposibil.
Nefastul construiește un non-joc din fatalitate, renunțare și voință negativă la care participă oamenii în care conduce falimentul funest și deprimant, căci non-jocul inserează în estetică dizgrațiosul racordat la non-etică și suprimă creativitatea rezonând la jocul fast care conferă vieții o sărbătoare creând veselia, entuziasmul, avântul și voioșia ce ușurează viața.
O responsabilitate mare posedă în stare latentă atât un succes important când se definitivează cu brio, cât și o eroare mare când eșuează în insucces.
Responsabilitatea cristalizează asumarea și discernământul și ai nevoie de o anumită doză de curaj profesional pentru a intra în miezul responsabilității în care coexistă riscul, cu succesul și cu eșecul, iar cei cuprinși de iresponsabilitate își cresc inferiorul absorbind o formă de lașitate.
Iresponsabilitatea activează comoditatea și dezactivează inteligența, pe când responsabilitatea face omul să iasă din zona de confort a comodității și din aria stagnării, dezactivând iresponsabilitatea și activând sagacitatea legată de temeritate, tenacitate și îndrăzneală.
Oamenii superficiali nu pătrund în imanența vieții, realității, responsabilității și profunzimii, detestă competiția cu ierarhizările și regulile ei dure și se tem de consecințele responsabilității în care întrezăresc eșecurile, insuccesele și stresul.
Oamenii ce au calitatea inteligenței caută să atingă erudiția prin autodepășire, inovație, inventivitate și perspicacitate și își cristalizează gândirea pentru a da transparență proceselor și fenomenelor vieții și pentru a conferi calitate și avantaje ființării.
Oamenii profunzi sunt creatori, se modernizează și estetizează pe sine, modernizând lumea, realitatea și viețile celorlalți prin puterea planetară a gândirii persuasive care va deveni prin evoluția accelerată o extra-gândire.