Dacă aș fi numai gândurile, le-aș îmbunătăți, augmenta și orienta înspre inteligență, însă nu sunt, dacă aș fi numai spiritualitatea, mi-aș crea o sumedenie de lumi spirituale prin care să mă mișc cu dezinvoltură și m-aș proiecta în plenitudinea beatifică, însă nu sunt, dacă aș fi numai conștiența, aș supune realitatea proprie și aceasta mi-ar devoala imanența ei esoterică, exoterică și mistică, însă nu sunt, dacă aș fi sinele genuin m-aș centra tot timpul în miezul existenței și aș umple a fi-ul condus de sine cu multiple puncte nodale, însă nu sunt.
Ceea ce sunt este prezervat de câmpul unui mister propriu exponențial.
Mințile obtuze procesează spații minuscule în care stau îngrămădite gândurile grosiere, gregare și uniforme, nu se pot deschide pentru a absorbi gândurile superioare ale minții planetare care acționează ca o iluminare în mințile deschise ce își extind spațiile pentru a îngloba dimensiunile spiritului și ale spiritualității.
Obtuzitatea obturează și fisurează perspectiva și viziunea și nu poate extrage din ofertele vieții și ale universului avantajele și beneficiile și are predispoziție la întunericul care opacizează conștiența, astfel încât aceasta percepe distorsionat realitatea în care intensitatea luminii scade până la înnegurare.
Obtuzitatea minții îi dă inflexibilitate, pe când o minte deschisă are calitatea maleabilității și flexibilității, gândurile sale se întind fără a se rupe și găsesc soluții ingenioase când se implică în viață la problemele personale și profesionale.
Conștiența minții universului este Dumnezeu ale cărui gânduri supreme creează lumi antropomorfice și forța sa mișcă toate entitățile vii și însuflețite transplantându-le energiile cosmice.
Obtuzitatea este predispusă la erori, căci nu vede iluminarea din adevăruri, ci întunecimile având apetență la negativități, pe când flexibilitatea și maleabilitatea minții construiesc etapă cu etapă dialectica proprie.
Improbabilul își așază o probabilitate mică în viitorul în care sensurile date de imaginația clară conțin în ele probabilul dacă viitorul este apropiat sau posibilul dacă viitorul este mai îndepărtat de prezentul în care stau constantele vieții la care rezonează consecvența.
În schimb versatilitatea se folosește de variabilele antrenând improvizația, fortuitul și intuiția pe care le inserează a fi-ului.
Certitudinea se activează dincolo de probabil și ea imprimă definitivul clar și transparent pe ființare, dizolvând echivocul, înnegurarea și improbabilul ce produc îndoieli corozive.