astăzi mi-am propus să arunc cu pietre-n statuia tristeții,
să te chem la o cafea cu lapte de vorbă,
în sedentarismul cugetului să vorbim despre meteo și politică,
să-l bârfim pe vecinu că și-a tras gagică în casa soției decedate
și câte altele care aduc voie bună
că nu necesită durerea gândului mult,
gândul mult alungă până și pe Dumnezeu
așa că mă îndemn la prostie
la cheltuirea întru sărăcire a duhului
și iar te chem, într-o altă dimineață de azi,
în zori de noapte, la cina cu vin și cu trup,
cu sânge și pâine