În urmă cu doi ani, pe vremea asta, în întâmpinarea zilei mele de naștere, care va fi pe 4 aprilie, sub semnătura Ottiliei Ardeleanu, ieșea de sub tipar cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea. Editură Pim. Coperta: Mioara Băluță
Cartea conține 147 de pagini și este un Studiu asupra biografiei și creației poetului, Teodor Dume
E un cadou de suflet!
Mulțumesc amândurora!
*
Ottilia Ardeleanu
Iată un studiu la care m-am ancorat, maritim și literar, recent și marcant. Anunț apariția foarte aproape de prezent a volumului Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, scurt studiu asupra biografiei și creației.

În toate versurile sale, Teodor Dume este un nevoiaș de iubire. Este un revendicator de lumină. Un caracter rezistent la durere, la devorare și exil. Își asumă aceste ipostaze dificile ale sinelui și ale vieții. Poetul devine o umbră, un strigăt, un adevăr, un azil, una cu moartea!
Devine un transcendentar. Aproape că lucrează pe o treaptă care depășește normalul. Se situează la un nivel accesibil divinității. Și ne spune asta cu un calm și o atitudine firească încât ne imprimă o stare de sfioșenie, definește un cadru liturgic în care să putem asimila trăirile sale ca pe niște lecții creștine.
Preia din rănile, din durerile, din cicatricile, din umbrele celorlați ca și când ar încerca să se mântuiască prin asta de propriile dureri.
Singurătatea îl macină, îl trimite înapoi în timp, îl devorează, îl secătuiește de lacrimi și atunci este prea bine înțeleasă relația de prietenie cu Dumnezeu.
El este Aproapele său!