să nu privești de pe peron
să nu plângi trenul care pleacă
să nu întrebi de ce
să nu rămâi cu gândul ăsta
să nu regreți
să nu-ți fie dor
să nu cauți
să nu înțelegi
să nu mai deschizi ușa asta
să nu-i treci pragul
să nu privești înapoi
să nu iei nimic cu tine
să nu-ți legi viața de aceeași gară
să nu schimbi nimic
să nu-ți faci loc în inimă
să nu-ți aduni cuvintele
să nu vorbești cu adevăr
să nu asculți
să nu-ți întinzi mâna
să nu o cauți pe a mea
să nu-ți amintești de mine
să nu-mi recunoști chipul
să nu-mi spui pe nume
să nu mă întrebi ce mai fac
să nu mă privești cu drag
să nu te miri de părul meu lung
să nu mă citești
să nu crezi că mă știi
să nu-mi aștepți glasul
să nu-mi pui întrebări
să nu-mi dai răspunsuri
să nu-mi urmezi pașii
să nu îmbătrânești la umbra mea
să nu promiți nimc
să nu acoperi golurile
să nu refaci punțile
să nu iei ce-a rămas
să nu auzi ultimul fluier
dar mai ales
să nu crezi că nu poți face toate astea
sau măcar una
doar că timpul merge înainte
și tu tot pierzi trenul ăla.