povestea spaimei spune să ne băgăm mințile în cap,
personal torturez hârtia cu lipsa de curaj a peniței
bând necuvânt din cerneală,
zeama zeilor stinși

povestea spaimei n-are feți-frumoși
ci doar urciorul ciobit al speranței, povestind dumnezeu,
cu demonii bătând la ușa păcatului întru iertare strig
îngrozit de gânduri nocive,
din povestea asta picură iad

povestea spaimei o scrie zilnic existența
pe ciorna rămânerii în viață,
acolo stihul meu trebăluiește nimicuri

din poveste șaga a plecat cu traista-n băț
cu zâmbetele noastre furate în traistă
trăim în patul unde a murit lumina

&

povestea spaimei spune că moartea așteaptă la colțul străzii cu lebede
noi trăim pe celălalt trotuar
așteptând la trecerea de pietoni să să se facă verde