De mulți ani, nu am mai simțit, dragi cumpene aspre, mirosul preacurat al zăpezii
Fiind de zăpadă
Numai pădurea sălbăticoasă care se afundă în mine contează
Să stau...
Să mă leg...
Să mă tot leg...
Șireturile sunt foarte lungi și atârnă, pe jos, dar îmi plac, mult, ghetuțele acestea
Umblu cu ele până se rup
Și tot îmi plac...
Mărturisesc, însă, neaua cea albă
Ia-mi ghetuțele și pune-le
Iute
Prin case, de tot felul
Și prin tot felul de drumuri normalizate cu câini și beteală amestecată cu betegeală
Pătura lată de zăpadă îmi mătură câinii, însă eu sunt fericită
Mărturisitoarea care mă petrece, exact prin lutul viorii
Ce șoptești, măi pasăre cu coarde,
Și ce Lutier și-a lăsat, mai ieri, degetele lui, prin tine
Și din ce gorun te-au făcut?
Ce mai faci, bătrâne Lutier? Lutule însăși muiere
În cinci ani, câte stele ai sculptat cu degetele dezosate și chinuite
Și au stat cuminți, lângă tine, de stele amare, privindu-te cu uimire și infantilism mut
În câte galaxii te-ai ascuns, după aceea... Măi! Hăi!
Cu cât te-au plătit...
Galbenii dau afară, de fapt, de prin saci
Dar iluzoriile fântâni nu le macină
Și nici apa
Curge, milenară, apa, de fapt, însă nu macină galbenii și aceasta este totuși paradoxal
Apa poate, de fapt, tot
Dar mai de preț este de pildă o privire ca de lavandă
Care să scaldă în ea

Mă afund, acuma, cu picioarele în zăpadă
Sunt veche
Iar zăpada are un miros prea exotic și stranier și e rășinoasă
Înciudat o privește un `graure, dar stă cu picioarele afundate, și dânsul, în ea
Când te mai depărtezi soare, că-i cald?
Părul meu e ca piperul cel negru proaspăt râșnițat
Par oasele foarte subțiri - dar nu sunt...
Pentru că, mult, m-a trimis mama
Să număr tinerețile care s-au scurs scurtcircuitate de fulgerul de la
Ultimele ploi de amenințare
A plouat mult, dar, acum, parcă ninge...
Ninge...
Ninge... mult...
O să mă murdăresc, dacă vreau să o fac și pe asta
Dar după ce ninge...
De toate fericirile, lasă-mă...
Dacă ciocolata se pune într-un fel de plăcintă și prea e
Caldă și bună
Lasă-mă, nu îmi mai netezi palmele și buzele că nu e nevoie
Pentru că, ieri, mi-au dat numai zer
Ce aș mai putea adăuga, în plus...
Și zerul și ciocolata sunt (un fel de același fel) pentru nepăsătorul de pe drum, au același gramaj
Parcă
Ce aș mai putea adăuga, însă, acuma, în plus...
Poate numai niște păsări negre de prin munca sisifică, hei!
Unde sunt cuiburile lor negre,
Măi, cuibule,
Și ce paie negre trebuie să dau la o parte...
Orologii îmi fac cu ochiul și, desigur, merg mai departe
Ori, în glezne stă mărturisirea părinților cea de ieri
Da, o să fac, așa cum am promis, și pe mai departe.