fiecare obiect păstrează un fragment de umbră
a ta
poze făcute-n concedii când uitai
de prejudecăți
fericirea însemna
o-nghețată la cornet prelinsă pe degete
două țigări electronice: micile noastre furnale
din care scoteam șerpi inofensivi de fum programat
prosteala că ești încarnarea lui piaf graseind
non je ne regrette rien
nu știu cu ce să te ademenesc să mai întârzii
să pierzi trenul acela despre care se spune că e ultimul
adoptă-ne trecutul cum o cățea adoptă
puiul de pisică flămând
urcă munții
pe care n-am apucat să-i urcăm împreună
mințind că am rău de înălțime și că urcușul
e posibil în solitudine și post prelungit
privește valea amaradiei
unde ne-am pus cândva trompete-ascuțite pe gură
dând cu tifla mirosului fraged al ierbii
cheile hazardului
nu toate îți vor fi de folos nu toate se vor potrivi la uși
te simt că le vrei
în timp ce mi se lărgește golul din stomac
fluturii migrează în insectare de sticlă