asta am auzit-o de la tine/reclamă stupidă pentru orice despărțire
când celălalt încetează să-ți mai fie narghileaua din care-ai pufăit câtă viață ai vrut
pe-nserate atunci e vederea slabă și oamenii încep să devină necuviincioși
”rămânem prieteni și-atât?!”
să-nțeleg că degeaba m-am tuns băiețește degeaba am învățat să-njur de plm
și degeaba ți-am fost câine de pază pe ploaie pe vânt
pe furtuni ce mă lăsau în întuneric bâjbâind printre lucruri azvârlindu-le pe geam din nevoia
de a nu-mi amaneta libertatea pentru o coroană cu boboci de hârtie
pe care desigur ai fi scris ”regrete eterne”
uite formula chimică a crimei perfecte: rămânem prieteni și-atât
unde să pun ce-am economisit din sarea care-ar fi dat gust rețetelor de hai fă-o cum vrei din orice unghi din orice poziție
numai în genunchi nu pentru că am genunchii moi s-ar cunoaște a doua zi
nu e capătul lumii/in the last resort
lumea nu are capăt dacă te-nvârți în cerc
podul suspendat împletit din crini
mirosul greu plămânii subțiri
narcoza
toate astea devin prietenie
vindecă pe intervale mici
îți cocoloșesc inima