îmi este somn și teamă de pacea ce va urma
scriu cu ușa deschisă să-l aud

dumnezeu
umblă prin cer
deschid atâtea uși încât oamenii ajung să râdă
de îngeri

nu-mi fac griji
mai mult mă îndeamnă să-mi fac de cap gândul că vom trăi
în aceeași casă
posibil să-mi neglijez trupul
să-mi uit obiceiurile
tu
cu părul tău de cânepă indiană amplifică
uitarea și pofta de atingeri cu implicații profunde

locul de unde am plecat și câte revoluții a trebuit să înving
rămân undeva deasupra încât nu pot să cred că mi-ar
fi mai aproape de suflet cămașa
știu
omul dă orice pentru sufletul său dar
oricât aș vrea să neg
diavolul tot se va certa pentru groapa lui moise

așadar suntem chit
îmi voi bea cafeaua cu ochii între sânii tăi mici
iar tu vei pregăti cina de parcă noaptea ar dura o mie de ani
și nu va mai trebui să vorbim
ne vom auzi inimile bătând și nu vom ști dacă ar fi fost mai bine să nu avem unde pleca
sau să murim de dorință

iubirea va ținti mereu spre lucruri ce depășesc capacitatea sa din naștere
oricare ar fi acestea
lungă fie-i domnia