Poveri de carne poartă pe strigăte minciuna
Şoptit e adevărul pe gura ce îl duce
Spre rosturi de morminte cuvânt mai bat pe cruce
Pe lume înţelesuri rămâne-mi totdeauna.
Dar des a mea rostire pe-a fi îşi joacă falsul
Şi sângele ce curge îmbăt cu vanul des
Deşi în rugăciune mi-e îngerului valsul
Şi căi spre nemurire sub talpă-mi tot dau ghes.
Iar pasărea cea albă, cu zboruri negre-n plisc
Sub apele tăcerii mă-ndrumă către-a zice
Dar des nu am a spune şi nelumină isc
Şi iar mi-e răstignire nimicului sub bice.
Aşa,-ntre rău şi bine osândele mi-s dese
Îmi intră cuie-n vorba din haosuri ce iese.