mă mănâncă-n canibalice pofte
muierea aia cu dinţii falşi, singurătatea
şi-a tras dantură de fier,
la început nu avea cu ce mă mânca
acum i-am intrat în meniu alături de fructe de plumb

stăruitor în odaie
m-am lăsat de viciul mulţimii de oameni
de fapt nu mă oglindesc în privirea nici măcar unui singur om,
până şi singurătăţii i-am scos ochii
să nu mă privesc nici măcar în privirea lui ego