un nor întunecat şi trist
în munţi dădu obolul de ninsoare
scăpat de bir porni uşor
spre soare unde
îi obtură căldura doar atât
cât să se dezmorţească la spinare...

e-o după-amiază fără vânt
piciorul calcă alene pe alee
cad primii stropi rari şi timizi
copacii simt o-nfiorare
l-atingerea sărutului firav de ploaie
iar frunzele slăbite-n peţiol
adio zic la crengi şi cad uşor
în legănare
pe capul meu pe capul tuturor
ieşite umbre la plimbare
s-aline griji din toamna lor...