nu te îndrăgosti de poeții matematicieni
ei sunt totul pe lumea asta
întrucât stăpânesc cu osârdie și cu multă nevinovăție
bunul mers al lucrurilor
părțile întunecate pe care ai vrea să le știi închise
în zone de catifea
de o dulceață inadmisibilă
nu te îndrăgosti de acești îndepărtați împărțitori de tristeți
dragostea lor contagioasă va umple aerul, care va exploda ca un balon
și toată lumea se va balansa
și toată lumea se va balansa
și nu vei mai fi capabilă decât să măsori polenul cu care vei umple sacii morilor de vânt
nu te îndrăgosti de cei care ți-au șoptit că vei regreta și apoi spun lucruri amare încât te trezești extrem de excitată
într-un vis de o inexistență transparentă.

masochismul tău se va plia de minune peste calmul luxuriant
al unei oglinzi, o noapte, un hering, o altă invitație, un cântar vechi și cifrele mici cu gradații
o mână pe care o zărești într-o sală de expoziție plină de propriile expresii.