în braţele morţii lui Amor creşte tristeţe
nu destulă însă să invoc naşterea disperării

*

carnea ne cădea în păcat de pe noi ca atinşi de lepră
Mărul ne muşca jumătăţile
visam un întreg de mine cu orice risc de singurătate
din proximitatea zării tălpile tale m-or întregi
te vei stinge-n distanţă fără jumătate în buzunar

în rest scrie tu poemul acesta, nu-i de glumă, sunt interzis
de la pâinea metaforei şi de la vinul de beţie a ochilor

doar întreg în voluptatea singurătăţii,
aceea ca o mamă a lui unu fără altul

cu dinţi de sălbăticiune mă sfâşie plictiseala, chem lenea
carnea să-şi înfigă în dinţii de fiară, întru păzirea mea umbrit