motto: zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla cu indiferența lumii la sosirea primăverii (Cosașu, pe undeva)

Fata avea un măr și gândea gravitația
închipuindu-și cum ar arăta la ființele perecheate o despărțire politically correct
cădere sau zbor
după ce se plictisi de toate oximoroanele patetice ieșite în cale
își aprinse o țigară

Magicianul își strânse în valiză cuvintele mutilate
(mașiniștii au crezut că sunt butaforie)-indicație regizorală
făcu doi pași spre stânga cu migrația sufletelor
doi spre dreapta cu reîntoarcerea aceluiași
(și Schopy și Nietzsche erau doi împiedicați)-altă indicație regizorală
și ceru un foc fetei

o femeie plecată e o altă femeie, zise el
ai două lacrimi pictate pe obraji, zise ea

nimeni nu știe ce s-a mai întâmplat
cronicile mai consemnează doar indiferența lumii la sosirea primăverii