nu arde locul, doar s-a golit
și trupul care ieri ardea
azi,
e doar cenușă
îmbrăcat în cioburi
și s-a răcit.

nu-s gânduri și nici vise,
nici visare…
de pe pereți cad umbre
peste ochii ce-au uitat să plângă;
azi doar privesc tavanul
din care cad ploi
de disperare.

acolo jos,
sub rădăcini uscate
- în amintiri se-nalță plopii
alături de mormânt-
chipul tău,
zâmbetul și graiul,
s-au transformat,
s-au dus spre nori
- păsări speriate.

pe zidul rece,
ceasornic- inima se zbate
prin el mocnește timpul
și cade pe podea;
mă leagă, mă izbește
o suferință arsă
în fumul lumânării
te prinde-n cer
de-o stea.


duminică, 25 iunie 2017