de-ți pleacă corbii-n pribegie
și nu-i mai vezi în stol, către apus,
nu-ți plânge întunecat.
tu n-ai loc de plâns.
tu, cântă la chitară
și-acorduri deloc întâmplătoare
să le alegi dar,
să le lași pe vânt;
două le ține pentru tine.
să-ți vină a cânta
și să nu poți.
să-ți vină a striga
și să nu știi.
doar tălpile dansând cu iarba
să te arate viu și nesupus
singurătăți-n care
te-ai rătăcit
sperând că într-o zi
vei fi de-al lor
- un negru zburător.
mai către zi,
în amorțeala surdă,
îți amintește că ai zburat cândva,
că-n urma ta,
un altul,
altcineva
cânta la o chitară
acorduri
deloc întâmplătoare.
pe două
le păstra.