uneori
pășesc tiptil, din prea multă grijă,
să nu speriu parfumul ce l-ai lăsat în urma ta,
prins de pereți și stă să cadă
- pumnale, arome de tine, se-nfig în plămâni.
e mai bine așa!
dacă nu mai respir,
pot asculta
șoaptele umbrelor ascunse
prin colțurile camerei,
ce-și povestesc despre umerii tăi,
goi.
le-au orbit.

fir lăptos de lumină a spoit locul,
s-a risipit peste tot,
pe pat a încolțit.

din prea multă hârjoneală
ți-am prins un fir
- ascunsă dorință,
dar am trișat!
te-am deșirat toată.
mai întâi,
ghem din buzele-ți coapte,
apoi, de-a valma.
fibrele lungi
sădite adânc,
în noi,
s-au încâlcit.
ce labirint!
nici nu mai știu cum am găsit drumul,
înapoi.
în basmul acela tu adormeai,
eu doar te priveam,
o dată și încă o dată
și-mi strecuram degetele
prin arcadele pletelor tale.

ai plecat,
cu poveste, cu arome, cu tot.
vrăjitoare a somnului furat,
lăsând în urmă așternutul frunzelor tale
ieri valuri negre,
azi doar un vis
nevisat.