Marlyn Monroe l-a citit pe Joyce
îi spun în fiecare zi și-i arăt poza cu blonda în chiloți cu Ulysse alături
ea mă ignoră și face ciocolată albă de casă care niciodată nu-i reuşeşte.
hărțile spun despre ea că e o provincie necartografiată
„Hic sunt leones” e singurul semn postat pe aortă
din cand în cand seisme îi tulbură degetele cu care strânge bastonul alb al inocenței
sau al orbirii
iarna ea devine atemporală
în forma aia light
adică aiurită
langă zidul cetății
cu eşarfa-i legată la ochi
eu
timpul trage glonț dupa glonț.
într-o zi
ei îi voi muri
solicit absolut legal
o rentă viageră cu săruturile cuvenite
mint
cerșesc contorsionându-mi scrisul