Mi-ai spus că știi povești și ai venit din lună
Că vindeci de deochi tristețile lehuze
Că părul îți e vânt, că mâinile sunt frunze.
Și pentru nemurire-i mai mult de o arvună.

Veneai de nicăieri și colindai năucă
În rouă te-mbrăcai, eu te gândeam obscen
Măr verde fără vierme, budismul făr de zen.
În coșcovă-mi urla un mare dor de ducă.

Îmi recitai din clasici și beam timizi fernet
Obraznici ne iubeam sub un tavan livid
Și discul de vinil torcea un blues perfid.
Mă-mprumutam de stele l-al nopții amanet.

Știam că ești stihie și mă juram că fug
Pe facebook cu-n adio, pe insta c-un surâs
Tavanul să îl șterg de ochii-ți bleu deschis.
Hai s-adunăm, iubito, cuvinte pentru rug.