pentru omul al cărui suflet plecase
înainte de slujbă
m-am lepădat trei ceasuri din zi

cu trupul acestei femei nu voi mai face
focul în pâine
Dumnezeu n-a primit semnul crucii

a săltat piatra și-a spus să se facă un munte
de sare
cine va trece să-și dea duhul
iubirii
din care fierarii au lăsat mustăți ascuțite
până la cer
rătăcind spre o lume căreia nu-i știam rostul

dragostea murise de tânără
te-am auzit
meșterind la o suliță
nu puteam împărți durerile nașterii
au atras insecte flămânde spre seară
tavanul începea să se umfle

mă rugam să nu-mi plouă în gură
de parcă aş înşira sufletul
pe rogojini
aşteptam
să ştergi de tot acel sânge