în bruma căzută,
visele pe cale se duc
pe frunze, strat peste strat,
lacrimi de nuc

jos pe sub umbre, departe de soare,
pe furiș,
scorpionul de gheață apare
să doarmă o zi, să umble o noapte
prin nisip, departe de lume
visele reci le târăște-n venin
către astrul ce-alunecă pe dune
glob de rubin
a pornit
tot mai înalt pe scară
apusul
îi este destin