bucățile desprinse dintr-o stea nu-s alte stele
cum nici dintr-o iubire nu faci mai multe

tot ce se desparte nu se mai împreunează în sine
iar ce a fost zdrobit vreodată risipit de vânt
va fi o parte prin iarba pe care se odihnește
călătorul își prinde rădăcina pasului următor sprijinit în toiagul ce-l poartă
de se va rupe-n a sa apăsare
semnul trecerii-ntr-o cruce în urmă rămâne
să arate o poveste

drumul a doua oară nu este

la vremea plecării
ia doi bănuți în buzunare și cartea pe care ai scris-o
și o lumânare
pentru cea mai lungă noapte dintre toate