singura dată când am avut un brad
a fost după Sfântul Ioan îl aruncaseră în stradă
părinții Lunei
fata cu nume de satelit
nu se-nvârtea-n rotație sincronă cu Pământul
cum se-nvârte Luna cea adevărată
dar avea forță gravitațională
părinții
(vecini cu bunica maternă)
respirau doar pe orbita ei
mama (care-mi citise-n priviri)
a târât zece kilometri prin zăpadă bradul abandonat
până la noi acasă
mă uitam la ramurile verzi cum se scuturau printre fulgi
îngrozită că vom ajunge cu bradul chel / totuși
a fost un brad frumos mai avea
stanioluri de la bomboanele mâncate de Luna
le-am mirosit înfiorată trăindu-mi
clipa de grație
plăcerea aluneca pe gât ca o bomboană aromată
noaptea
am visat că în grădina noastră a crescut o pădure de brazi
cerul de deasupra casei ar fi fost o parcare bună
pentru
steluțele din vârful lor
pădurea visată de mine era una din pomi de Crăciun
încărcați cu bomboane
aș fi vrut să nu mă mai trezesc din visul meu de zahăr și sclipici
însă nimeni nu rămâne definitiv
decât în ultimul vis