între două zvâcniri ale pulsului
unde nimeni nu socotește
ca și când doar să inspiri ar conta
să expiri ar fi fără preț

ai grijă să dai aerul afară
că de intrat intră și singur
ca și când golul există doar ca să fie umplut
și nimicul nu ar exista
doar iluzia unei clipe dintre două așteptări

pauza dintre două pulsuri nu-i băgată în seamă
decât atunci când devine o linie dreaptă
o grafică a punctelor de zero
care stau într-un șir indian
cu destinația către infinit

sinele și fără-de-sinele
cum da și nu
ori zero și unu
cum eu și tu
și chiar mai mult de atât
o parte înțelegere
o parte nu

cum ar fi să lipsească spațiul acela
în care te adâncești în cădere
fără el nu ar mai exista izbitura
poate așa nu am ezita să încercăm