în fiecare oraș este un oraș vechi și un altul nou
ăla vechi se subțiază până devine cartierul vechi apoi
pe la periferie moloz
până când crește un corcoduș pe acolo
și ai impresia că e lumea în cea de-a opta zi
dar e doar un loc de stat la umbră pentru un vertebrat
care încă mai are toate coastele

printre clădirile noi sunt păstrate câteva clădiri vechi
chiar și unele ziduri dărâmate
și dacă-s mai multe zicem că acolo-i centru vechi
chiar dacă centrul s-a mutat într-o altă parte a globului
e ca în jocul ăla cu bețele
în care încerci să iei cu tine marginile
ca să ai ce aduna la urmă
în mijloc nu te arunci
ca să nu dai rândul

complicat mai este să fii
oraș peste un alt oraș peste un alt oraș
până când devii zonă de interes pentru arheologi
și te caută ăia prin măruntaie
ca să vadă pe unde își doseau strămoșii averile
că de nu le-au dosit
le-au găsit căutătorii
încă de pe vremea ruinelor

nimic nu s-a schimbat
au pus
în urmă cu mii de ani
oasele peste ziduri casele peste oase
iar acum săpăm să facem poze
așa și peste alte mii de ani
ne vor scoate la iveală unii care
ori ne vor considera zei
ori proștii pământului
că după noi nu se știe
și bine e că nu se știe
altfel
la cât de pătrunși suntem de propria aură
ne-am pregăti osanalele
sub toate formele posibile
ca să fim siguri că la noi se referă