acesta-i glasul ploilor târzii
ce-n ropot cad pe la fereastră
la fel, pierdută printre fantezii
e și îmbrățișarea noastră

sar stropii reci, se-aruncă peste noi
nu-s foarte mulți, câțiva la număr
mă prind și eu în jocul lor vioi
și te sărut, furiș, pe umăr

tresari sfioasă și tăcută,
eu mă ascund în umbra moale,
privirea ta neprefăcută
mă scoate din ascunzătoare

e clipa în care mă topesc
și gol și moale ca o umbră
te-acopăr. ești trup dumnezeiesc,
primul și-acela de pe urmă