am obosit să caut slova care
în foaie să se-nfigă după lege
copilul cel din mine răni culege
chiar de-are-al mamei zâmbet leac pe zare.
eram în cer cu stele-al şoaptei rege
ci astăzi noaptea şcoli de beznă are,
de mă mai venerez pe reci altare
e pentru ca lumina să mă nege.
trudit de verb cu poezia scundă
m-aş mai renaşte, fi-mi-ar căi de prunc
să uit de litera ce-mi bea secundă.
zadarnic timpul pierd un vis s-arunc
hârtiei, basm în liră să se-ascundă...
eu păstoresc nimicurile-n runc.