de fiecare dată când mă trezesc
moartea mi se înfige în creier
ca tânguirea unui șofar
încep să cânt de nebun
doamne tu mi-ai luat viii
dă-mi-i înapoi
dă-mi-i înapoi
că de nu eu vin cu pușca
și cu trei copoi

apoi
imaginez
un ultim pahar de sake
poza unei femei lipită de cockpit
vânt fierbinte-n plămâni
și gândul că într-o zi
fiului meu aș putea să-i fiu
mr. Miyagi

în cele din urmă
când pun capul în pernă
mă rog de dumnezeu
să fie mai blând
ca un bătrân microbist ce strânge la piept
un poster cu maradona