Aici și acum, în fața mâinilor mele, se naște un bătrân. Nu plânge, nu urlă, nu tremură, nimeni nu-l ia în brațe să-l liniștească. Pentru a se naște, el a ucis un copil, apoi un adolescent, apoi un dobitoc.

Hrănindu-ne copiii, nu facem decât să le sporim balastul de materie, în detrimentul spiritului. Iar prin ceea ce numim ”educație”, facem exact același lucru.

Condiția muștei într-o plasă de păianjen. Să te naști într-o familie fără orizont, într-o țară fără nici un orizont.

Îmi spun că am o mamă castratoare, dar eu însumi nu mă simt castrat...

”Îmbătrânesc și-mi dau seama că tot ce știu și tot ce cred, de fapt nu prea contează” – spune un islandez în filmul Tărâmul Domnului, Islanda – Dk – Suedia – Franța, 2022

”Scriem pentru cei care nu citesc” (Rudi)

Ca să pot scrie tot ce am în cap aș avea nevoie de un Crăciun pe perioadă nedeterminată.

Gâfâiala continuă în care sunt obligat să trăiesc – nivelul dezbaterii, nivelul la care se pun problemele, asta mă sufocă, mă îneacă: a fost comunist Iliescu, sau nu? – a avut dreptul Rusia să invadeze Ucraina, sau nu? Etc – ne punem un deget la frunte și cugetăm adânc! La toate astea există un singur răspuns de bun simț: Că-cat!

A contribui, a te implica în astfel de dezbateri, înseamnă a contribui la Pierzanie. La Pierzania pentru care au optat, pe care au ales-o.

Judecata fără bun simț = ze-ro.

Occidentalii devin eurosceptici mai ales pentru că văd tot mai bine Prostia euroscepticismului estic.
Euroscepticismul occidental nu e decât o reacție firească la prostia monumentală a euroscepticismului din țările foste comuniste, implementat, cultivat și întreținut până în ziua de azi de Rusia.
După cum trumpismul (izolaționismul) este o reacție firească la prostia monumentală a Orientului, în ansamblu.

”Proprietatea afectează gândirea”; ”Sărăcia nu e o problemă, e un mister” (pastorul Fulton Sheen)

”Când am înțeles că viața nu e decât un bal mascat, mi s-a făcut rușine de mine însumi și am intrat în ea cu adevărata mea față” (Kafka citat pe FB)

De ce expresia ”prostul clasei” nu are echivalent în lumea adulților? Prostul echipei, prostul redacției, prostul fabricii, al universității... Există în lumea adulților un nivel de prostire, de îndobitocire, general acceptat, considerat firesc, bineînțeles.
Odată cu ”maturizarea” membrilor ei, orice colectivitate de adulți este dominată de o majoritate de proști.
Există doar ”prostul satului”, acolo unde inocența e (era) încă majoritară.

M-am simțit străin în familia mea pentru că m-am născut cu sentimentul înstrăinării de lume, sau mă simt străin de lume pentru că familia m-a făcut să mă simt străin de ea?

Documentar despre foca cu burtă albă, specie pe cale de dispariție, ultimele exemplare se ascund la mare adâncime în niște peșteri subacvatice, în Mediterana. Comentatoarea explică pe un ton dramatic, aproape plângând: ”scufundătorul își poate ține respirația sub apă câteva minute, dar pentru a ajunge la ele, trebui să-și țină respirația muuuult mai mult” – ca și cum buteliile de oxigen nu s-ar fi inventat... tonul folosit la cursurile ”de dezvoltare personală”, acum și în documentarele științifice.

Nici o colectivitate nu-și permite să aibă în interiorul ei prea mulți oameni care gândesc liber, pentru că gândirea liberă și sănătoasă nu poate ajunge decât la o concluzie: aducerea de copii pe această lume este o imbecilitate.

Caut ceva simpatic la ideea de om și nu găsesc.

Valurile de întuneric care mă inundă uneori atunci când intru în contact cu mama.

”Scepticul – produs al Oboselii, al Disoluției, capăt în drumul Spiritului, versiune târzie, poate finală, a omului” (Cioran, Căderea în timp, 1964)

Cum am ajuns sceptic? Toate tentativele (sincere) de a mă lega de această lume, au eșuat:
- Relația cu părinții mei
- Relația cu fratele meu
- Relația cu bunica mea
- Prima iubire
- A doua, a treia
- Tovarășii de joacă, strada
- Școala
- Moartea lui Dan
- ”Revoluția”
- ”jurnalismul”
- Căsnicia
- Mihai
- Cărțile și imposibilitatea de a recurge oricând și oricum la ele
- Scrisul și aceeași imposibilitate
- Incapacitatea de a reda sau măcar de a vorbi despre ideile care mă fascinează – absența contextului necesar

Singurele legături pe care le am cu lumea par să fie Andra și bicicleta.

”Atac masiv al rușilor la Kiev și Harkov. 8 morți și 70 de răniți” (TVR, 23.01.2024) Cred că bunicii noștri, cei care au fost la război, ar pufni în râs auzind așa ceva.

Gugulina Stroboscopul scuză mijloacele.

Nimeni nu înțelegea prin check-inuri trecea copilul...

Ce sens ar avea o lume fără mine?

Toată viața am încercat, mai mult sau mai puțin conștient, să exprim adevăruri dureroase, fără să stârnesc spaime, furii sau ură. E o utopie.

Voi fi un bătrân cu picioarele tinere.

Din mașina din fața mea cade din mers o țigară aprinsă care devine instantaneu artefact, vestigiu. Iar eu, un arheolog din viitor.

Mă acopăr zi de zi de gloria de a nu fi făcut niciodată nimic pentru a deveni un MARE scriitor.

Nu e ușor să-ți iei mașină când ești poet. O mașină ți se pare uneori o insulă, sau o foarfecă... și îți vine să o folosești ca atare.

Adulții sunt clowni sângeroși. Răstigniți-mă. De ce nu mă răstigniți? Pentru că nu am vrut să fiu ca voi, asta aș merita.

”Rolul” meu? Să-i pun pe cei care gândesc să gândească și mai mult. Știu că sunt și vor fi tot mai puțini, dar atât pot face.

Oameni nevinovați sunt uciși zi de zi în Ucraina pentru că la nivel general omul de rând, omul obișnuit, omul simplu, de bine, omul cu casă și copii, stâlpul societății, nu este convins că o revoltă ca cea din Piața Universității sau Maidan poate izbucni pentru că oameni simpli, ca el, pot la un moment dat să nu mai rabde și să ceară ”o țară ca afară!”, adică civilizată, cu reguli de bun simț, nu impuse de un tătuc dictator și de șleahta lui. El, omul simplu, crede că știe mai multe: și anume că acei oameni au fost aduși în stradă de agenturi, de forțe oculte etc.

Da, efectul ultim al capitalismului, dacă nu se face ceva, va fi fără îndoială supraproducția, imbecilizarea, robotizarea, distrugerea planetei. Dar dacă e îngrijorată de asta, Rusia (lui Putin) ar face bine să se gândească la o alternativă viabilă, la o soluție. Nu bombele sunt soluția.

Singura ”normalitate” la care poate spera un adult este starea de copilărie. Tot ce ține de ”maturizare” este în fond doar sminteală.

”rozul ăsta excitat de pe buza vulcanului, de la o vreme râde cu sânge...” (Nora Iuga)

”În modul în care îți spui povestea despre tine și despre viață se află ascunsă și problema ta și soluția problemei tale” (Mirel Bran)

”Când tragi cu arcul este mai importantă liniștea și coordonarea, cât de bine reușești să devii una cu arcul, cu săgeata și cu ținta, decât lovirea efectivă a țintei de către săgeată” (Sorin Costreie)

Biserica este instrumentul prin care Politicul a știut să dreneze și apoi să secătuiască complet spiritul religios al individului.

Lumea zâmbetelor amabile, a strângerilor umede de mână și a suflatului subtil în cur...

”Libertatea ta depinde de ce faci cu ceea ce ți s-a făcut” (Sartre?)

Să te faci ”cunoscut”. Pentru cine? Pentru un popor care votează cu Iliescu și urmașii lui de 35 de ani? Care a privit cu înțelegere jaful de la PNTCD si umilirea lui Coposu și a celorlalți? Care a urlat isteric Jos moșierii? Chiar crezi că un astfel de popor, po-pulație, poate ”cunoaște” ceva sau pe cineva? Că poate avea ceva în comun cu ideea de cunoaștere?

15.04.2024
Pentru intelectual, într-o dispută, momentul în care simte cum coaiele îi dispar...

Tot mai mulți experți în mânuirea instrumentelor de simulare a profunzimii în artă – regizorul german al Heddei de la Național.

Oameni care mă fac să vomit atunci când îmi arată steagul țării mele.

A rămâne mereu în condiția debutantului.

Aș lua la palme ”publicul” dacă aș putea. Dar cum? Numai palme și șuturi... ăsta să fie recitalul meu. Dar cum? Care e fața? Unde îi e obrazul? Care e curul publicului?

Șa Brooks, Fiesta... ca om fără responsabilități și care nu a umplut cu ură nici un suflet, ce să-ți mai dorești?

"Când Zeus umple câmpul de luptă de o negură deasă, eroii se simt pierduți și Aias strigă: " - Petru Creția, "Ahile, sau despre forma absolută a prieteniei", Humanitas, 1997, 2023.

”Preferăm să ne considerăm îngeri căzuți, nu maimuțe înălțate” (Liiceanu)

Ideea separării puterilor în stat a fost ideea lui Montesqieu, pusă în practică de fondatorii Americii: Adams, Sheman, Livingston, Jefferson, Franklin.

Să ai vocația penumbrei (Simona Nana Tănăsescu)

”Strălușitor” – marcă moldovenească de cognac.

Pe lângă Oradea, la lumânări le zice portocale.

Pe Facebook idioți care își ”asumă” greșelile gramaticale – adică refuză să le corecteze. Chiar dacă le atragi, la modul cel mai politicos, atenția. ... cum e posibil? Care e logica?

Poate că la moarte trupul cade de pe suflet așa cum o rochie cade de pe o femeie care vrea să rămână goală în fața ta.

”Să te apuci să studiezi Universul doar pentru că te-au impresionat dimensiunile lui dovedește că ai un caracter slugarnic” (Bertrand Russel – citat aproximativ).

Citat exact: ”Nu cerul înstelat, ci efectele sale asupra oamenilor care îl percep, sunt desăvârșite; să admiri Universul (doar) pentru dimensiunile lui este ceva slugarnic și absurd” (1951).

Noroi impetuos, noroi zburător, fluturând, noroi semeț, furibund, exploziv, dar noroi...

5 iunie 2024. Prin decizia de a rămâne în casa părintească am căutat să rămân în contact cu propria copilărie. Cu eul meu esențial. Cu vârsta totuși, simt tot mai puțin acest eu și tot mai mult și mai mult în aerul acestei case simt prostia infinită a părinților mei.

”Ordinateur” în limba franceză însemna în secolul XVII Dieu – Dumnezeu, Ordonatorul.

Alexandre Dumas, despre romanele sale: ”Am violat istoria, dar am făcut copii frumoși”.

17 iunie, Balchik. Aseară citeam la Nichita că suntem lumină (fixată într-o formă obiectivă) – venim din lumină și ne întoarcem în lumină. Dimineața, la scurt timp după ce mă trezesc, pe FB Andrei Șerban vorbește despre corectitudinea politică care l-a determinat să demisioneze de la Columbia University, detaliază și apoi concluzionează: ”Ne îndreptăm către Întuneric!” Adică liniște, apoi din nou Neliniște și tot așa, toată viața, de la naștere la moarte.

Confesiunile unui artrist.

”Nu urăsc oamenii, dar mă simt mai bine când oamenii nu sunt prin preajmă” (Bukovski citat pe FB).

Dacă aș ști că sunt creația unui savant cu care să pot vorbi oricând, cu care să am o relație palpabilă, concretă, probabil că aș fi luat viața asta în serios... Am căutat în părinții mei acel savant. Doar ei spuneau că sunt cei care m-au ”făcut”, nu? Observând cu mai multă atenție, citind mult apoi, mi-am dat seama că ei nu știu ce vorbesc: Sau se fac că nu înțeleg, în baza unei hipnoze colective: Nu ei m-au ”făcut”! Ei sunt doar vehiculele, instrumentele cu care am fost adus pe lume – eu sunt doar rezultatul multiplicării unui prototip creat de Altcineva, sau de altceva...

Cu cine să vorbești, cum să te faci înțeles, într-o lume în care toți sunt înțeleși să accepte și să reproducă niște stereotipuri, ca niște papagali fără creier?

Nu poți vorbi despre asta decât în scris. Și de aceea consider că Scrisul mai mult decât vorbitul este în legătură directă cu Divinitatea.

Îi invidiez sincer pe cei care pot lua în serios această viață – ca fiind unica formă de existență a unui suflet – mă gândesc acum în primul rând la romanul lui Giuliano da Empoli, Magul de la Kremlin.

Să nu vezi, să nu iei în considerare sub nici o formă ideea că existența, sufletul, nu se sfârșește după moarte și că va trebui, cumva, să dai socoteală.

Scandalul Coldplay: dacă protestezi că ți se bagă pe gât manele la un concert disco (?) înseamnă că ești intolerant!
Dar de ce nu se găsește unul să bage Carmina Burana la maxim în timpul unui show de manele?

Să privești o femeie așa cum un urs privește un gard sau un copac de care ar vrea să se frece....

”Atenția e cea mai rară și mai pură formă de generozitate” (Simone Weil)

Prejudecăți, conspirații, teorii imbecile - înghițite cu aceeași lăcomie care face ca din supermarketuri să iasă non stop coșuri umplute cu vârf cu mâncare din care, se știe, 40% se aruncă acasă direct la gunoi.

Țara copiilor nedoriți.

Nu de legi nu de ”porunci”, ci de adevăruri indubitabile, de nediscutat, ar fi trebuit să fie pline tăblițele lui Moise.
Dacă ar vorbi Dumnezeu ne-ar spune în primul rând Adevărul, ăla care nu ne place, de care nu vrem să auzim, nu ”legi”. Legile le fac oamenii, adică tot noi.
De exemplu: nu părinții îl fac pe copil, ei doar îl aduc pe lume.

DemoNcrația

Scrisul e pentru a spune tot ceea ce oamenii nu vor să audă.
Dacă privești cu atenție cum arată, mai ales la interior, un automobil Tesla, eu cred că-ți poți face o idee și despre cum arată sufletul lui Elon Musk.

”Oricât ar fi de mare plăcerea de a sta cu prietenii, cu cineva anume, e mult mai mare aceea de a pleca singur, după... Viața și Moartea (Cesare Pavese, jurnal, Meseria de a trăi)

”Un timp așa va fi... apoi ticăloșii aceștia vor pierde din elan iar nedreptatea va obosi” (Patapievici, în introducere la Anii Urii)

Dar dacă am fost crescut și educat în comunism, cum de mi se pare, acum, la maturitate, atât de revoltătoare ideea că argumentul, ca esență a dialogului, este călcat în picioare?

”Timiditatea vine din tristețe. Ești timid pentru că ești trist” (Șerban Foarță)

Arta e pentru cei care cheamă în gând, mereu, moartea...

”Art is to console those who are broken by life” (Van Gogh citat pe FB)

Ce faci cu Libertatea într-o țară de tâmpiți și hoți? Libertatea de a privi și a plânge.

Ca și cum zi de zi ar trebui să te duci la un serviciu unde nimeni nu-ți spune ce trebuie să faci, care e rolul, postul tău.

Viața ca un serviciu la care te duci zi de zi, în fiecare dimineață, intri înăuntru și acolo nu e nimeni și nimic.

Ți s-a întunecat cerul: Seninul din spatele norilor care vor pleca va fi și mai strălucitor.

Țară de slugi suprafinanțate, cu salarii și ”drepturi” boostate, dopate, din bani europeni.

Mă îndoiesc că Dumnezeu știe de existența noastră. Că pe unul din nenumăratele lui corpuri cerești, o proteină a luat-o razna și... că una din celulele vii astfel apărute s-a divizat până când a început să gândească, să își conștientizeze propria existență și mai ales propria moarte.

Eu cred că după ce Dumnezeu a creat Universul a căzut lat de oboseală și a adormit. Și nu s-a trezit nici acum.

Faptul că viața nu are nici un scop, că noi nu avem nici un sens – decât al reproducerii – că trebuie să ne inventăm singuri sensuri, este după mine dovada că nu am fost creați intenționat, conștient.

Fiecare poet adevărat singur este un om viu. Reuniunile literare miros a mort.
Venit aici el trebuie să demonstreze că nu poate fi ucis. Poate că ăsta e sensul acestor reuniuni. Și poate că de asta îmi repugnă. Pentru că simt că pot fi ucis.
Dar mă întreb, de ce ar trebui să demonstrez cuiva, aici, că nu pot fi ucis?

Vino maică iluzie și mă scapă de această stare care mă doare...

Tarkovski, Sculptând în timp: ”Timpul este o stare. Este flacăra în care trăiește salamandra sufletului omenesc. Timpul se dizolvă în memorie, memoria se dizolvă în timp. Sunt ca două fațete ale unei singure medalii”

În general oamenii își folosesc darul vorbirii pentru a uita de moarte (vezi Ana, Orozs, Tarkovski)

Cuțitele psihice.

Un om fără cauză. Și fără efect.