în primăvara bătrâneţii strâng
petale vestejite-n păr
privind la fructul minuscul ivit
din timpul dus ca singur adevăr...

în vară-or fi şi creştere şi pârg
şi gust plăcut de fructă coaptă
în repetabila poveste...

cândva în toamna bătrâneţii
privind retrospectiv
pe sub mustaţă va fi ascuns
un zâmbet stins de dulce-amar...

în iarnă ca un eschimoş bătrân
pe-o sanie de gheaţă trasă
de cânele îmbătrânit în mine
voi rătăci în depărtări de alb
precum zăpada adunată-n plete
pierind în aurori polare fulg
atâta doar un fulg
fără regrete...