ești doar o seară de duminică,
lascivă
și pufoasă,
zâmbind dumnezeiește
peste mizeriile celorlalți,
moară de vânt
rotind a lene prin mintea mea
aburii absinthului
până am să văd doar ochii tăi...

doar ochii tăi...

hai să râdem!
hai să râdem!

de mine,
de tine,
de ploile ce nu mai încetează,
de bărbații care te dezbracă din priviri în tramvaiul 41...