Lacrima cerului
se varsă-n cuvinte.
Lacrima cerului-
picătura de ploaie-
Dă verdelui nuanțe
mai crude în iarbă,
Iar frunzelor viață.
sclipirile soarelui-
Fâșii de lumină și vântul
adie... În șoapte de frunze
Mă plimb pe alei neștiute
pustii.

Lacrima cerului-
stea de zăpadă, un fulg-
Dăruiește un zbor de o clipă,
gingaș, trecător
Topindu-se-n palme
un vis,puritate și rece.
Privesc cum se-adună
pe-asfalt și-n grădini
Covorul de fulgi așternuți cu răbdare
De mâna de gheață a iernii
venită parcă prea curând- prea târziu
S-acopere-n grabă
covorul de frunze al toamnei.
Păsări plecate demult,
păsări rămase- mai aruncă un tril
Către cer.Le aud- și, freamătul lor
îmi pătrunde în suflet încet
Ca o doină de jale,un ultim rămas bun
de la frunze, și soare, senin.
Mă voi întoarce.
când primăvara va dărui lumii
Lacrima cerului
o explozie de lumini și culoare.
Senin.